miercuri, 12 martie 2014

De ce nu-mi place sa fac cumparaturi

Fiind copil de sex feminin, magazine cutreieram.
Cautam carti incitante, bijuterii interesante si orice altceva ce imi putea pune un zambet pe buze.

O sa spuneti ca noi femeile suntem niste materialiste superficiale, si noi o sa zicem ca da, probleme?

Ne place sa avem draperii frumoase acasa, cesti de cafea de portelan, betisoare parfumate si ceaiuri diverse.
Ne place sa servim cu ceva dulce si bun orice oaspete neasteptat ce se trezeste noaptea tarziu, la usa noastra.

Sa avem o garderoba diversa, pentru orice ocazie neasteptata (o excursie in Europa :D

Si mai ales macar 5 furouri- seturi sexy satinate sau dantelate pentru nopti fierbinti.

Vi se pare oribil de superficial, dar noua ne place sa traim frumos si suntem dispuse sa suferim pentru asta.

Suferinta? DA! Mie-mi pocnesc creierii pe toti peretii macar de 3 ori intr-o singura zi daca ies vreodata la cumparaturi! Motivul? Fiti atenti la confesiunea mea sincera de mai jos!
Ah, ce zi frumoasa de primavara, parca deja simt parfumul florilor inflorite. Tanjesc dupa bijuterii, vintage mai ales.
Vreau sa simt parfumul prezentului imbinat cu magia trecutului.

SITUATIA 1.

Cunosc unde trebuie sa ajung si ma deplasez cu o incantare maxima.Deodata insa surprind chipul unui vanzator ce-l cunosc si pe care l-as bate non stop...dar o sa vedeti de ce.

Gasesc o brosa minunata,o analizez cand aud deodata acea voce raspicata si miorlaita.
-Este cu macasite, are aproape 100 de ani, si este din tara...
-Ahhhhhhhh, atat zic si in capul meu numai replici perfecte ce i le-as putea da, de genul 'Taci naibii' 'Dar te-a intrebat cineva ceva?' 'Nu ma intereseaza de unde este asa ca taci,altfel nu o cumpar!' imi apareau incontinuu.

Credeti ca in timp ce eu fierbeam in suc propriu ca s-a oprit din vorbit?

NUUUUUUU, batea din gura ca tampitul incontinuu si eu de abia ma mai puteam tine pe picioare, caci tot ceea ce creierul meu putea sa mai proceseze, era pumnul meu in fata lui si el zvarcolindu-se pe jos.

Dar nu. Tac, ma abtin, arunc brosa in cutie si plec.
Il stiu demult, am cumparat in 2 ani un singur obiect de la el si asta doar pentru ca am luat-o la fuga pentru a nu ii mai auzi gura. Am fost eficienta maxim,am cumparat-o in 2 min.

URASC sa fiu deranjata cand analizez ceva.Sunt perfectionista,daca-mi doresc ceva si nu are vreun defect il cumpar, dar lasa-ma naibii in pace in liniste cat fac asta.

Unii vanzatori nu stiu cand trebuie sa vorbesti si cand sa nu, stiu asta din surse sigure caci si eu am lucrat atata timp in acelasi domeniu. Sunt clar interesata de ceea ce vinzi doar TACI. Daca te intreb vorbesti atunci sau macar daca par indecisa. which I ain't !

SITUATIA 2.

Care-i problema vanzatoarelor de la Meli Melo?
Intru de nici o secunda in magazin si ma uit la niste 'rahaturi'.
In general nu apare o tipa, ci doua! Sa te intrebe daca te 'poate ajuta cu ceva'.

Daca as fi intr-un abator si mi-as cumpara o vaca intreaga, as intelege sa apara 2 barbati deodata, sa ma ajute sa o car sau macar sa o dau jos de pe unde naiba ar fi atarnat. Dar aici?

Am o prostie de cosulet de plastic ce cantareste cateva grame si indiferent cat de mult as cumpara, tot e o cantitate mica de 'obiect' ce se poate lua in mana.

Cu ce sa ma ajuti? Cu ziua de maine? N-ai cu ce sa ma ajuti! Decat daca n-am vreo figura complet imbecila si dezorientata de parca am venit sa caut masini si am dat peste carti, atunci nu, nu-ti inteleg interventia dupa 2 secunde. Chiar deloc.

SITUATIA 3.

Vreau sa-mi cumpar o haina.
Imi place dar cand o pun pe mine imi sta ca dracu.
Ori marimea e prea mare, ori mica ori face cute ingrozitoare.

Vanzatoarea pentru ca trebuie sa vanda, imi bate la usa de la proba.Este bine? Vai dar va sta minunat! (in cazul in care ma vede) ea zicand asta in conditiile in care am loc de 2 oameni in haina.

Ma enervez. Mi se pare stupid sa minti asa.
Nu-s schizofrenica sau oarba,nu ma lua de tampita, stiu ca-mi sta ca naiba. Mi se pare jignitor sa incerci sa ma manipulezi asa.
Cum as face-o eu? Daca tot am experienta in vanzari?
As prezenta calitatea materialului si perspectiva modificarii la croitor daca haina aia e prea mare.
Atat. Respecta-ti cumparatorul, nu toti avem creiere de gaina, si ne enervam rapid.

V-am pupat. Cam atat despre groaza cumparaturilor :D

4 comentarii:

  1. Si mie mi se par comici acesti buni samariteni ai marketing-ului, dar cateodata reusesc asa de bine sa le ignor existenta incat uneori si ei ajung sa-si chestioneze propria existenta, dar recunosc ca asta se intampla rar si mai ales cand sunt rautaciosa; in restul timpului zambesc sec si ii expediez repede. :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu nu prea pot mereu. Sunt prea sensibila la frumos. Eu nu cumpar ceva de fita/ ca asa mi-a venit, ci pentru ca-mi place maxim. Daca insa cineva ma deranjeaza din a inspecta obiectul meticulos sau ma rog, in general, pot sa ma enervez, sa mi se schimbe dispozitia si sa plec. Sunt o colerico-flegmatica. Nu ma enervez usor dar si cand ma pornesc...

      Ștergere
  2. Si eu am aceeasi problema. Daca intru in magazin si vanzatoarea are o fata acra, sictirita, plec fara sa cumpar nimic pentru ca tine de bun simt sa zambesti si nu e vina mea daca tu ai avut o zi proasta.
    Si nu suport sa fiu intrebata ce doresc intr-un magazin cu autoservire, imi iau singura daca vreau ceva.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ah da. Daca e acritura si ai impresia ca se uita urat la tine,da atunci chiar iti poate strica ziua, daca e trista insa(nu prea zambeste),eu una n-am treaba. In general sunt foarte absorbita de ceea ce vad/probez ca sa mai observ unele detalii..totul pana cand is intrerupta cu vorbe. Cat despre autoservire :D,de ce s-ar fi lasat aceasta libertate daca nu vroiau cei ce detin magazinul sa ne descurcam. Eu zic ca unii vanzatori sufera de exces de zel :D

    RăspundețiȘtergere