sâmbătă, 10 mai 2014

Hannibal este un serial halucinant

Suprarealism.
Cam asta-mi vine in minte,cand vad imaginile,ce ma izbesc din ecran,ce par desprinse parca dintr-un cosmar.

Hannibal-Cannibal.
Asocierea am facut-o de mica.

Hannibal, the Cannibal.
Anthony Hopkins mi-a facut cunostinta cu acest personaj ,la o varsta frageda, in care credeam ca nebunia umana e doar un mit scos din carti.

Hannibal reprezenta nebunia,cea controlata de o masca fara emotii.
Era inchisa,ma privea prin niste ochi ce ma fixau si ma invita sa o gust.

Si am ramas marcata, ca si restul lumii. Anthony era dement si noi il iubeam pentru asta.

Dupa multi ani, apare Hannibal, serialul si desi mi-am zis ca nici un actor nu-l va putea inlocui, Madds Mikkelsen face o treaba buna, prezentandu-ne un Hannibal Lecter mai tanar, mai european si mult mai impulsiv in actiunile sale sangeroase.

Serialul face din crimele lui o arta.
Personajele au obsesii multe, se ascund, au cosmaruri si sunt chinuiti de demoni la propriu.
Demonii lor ne zambesc din ecran si intind mana spre noi.

Ne simtim sedusi. Imagini suprarealiste ni se arata.
Motive din filozofie si psihologie se impletesc cu forme chinuitoare.
Le simtim decaderea. Le simtim nebunia. Ea are o forma. Regizorii ne-o arata.

Imaginea este mai mult decat un peisaj, este arta reala, pictura 3d ce vrea sa ne traga spre ea.

Ne vor afundati. Ne vor socati. Vor sa empatizam cu Will, singurul personaj ce-l intelege pe Hannibal Lecter. Singurul om,ce insa este innebunit de propria-si empatie.

Will are carapacea deschisa.
Imaginatia si obsesiile lui sunt disecate si transfigurate in arta cinematografica.
Umbre,animale,personaje din trecut,transformarea lui in alte persoane, patrunderea lui in mintile criminalilor pentru a-i ajuta pe politisti. Totul prinde o alta forma, pentru a ne captura atentia, sau pentru..a ne face sa visam urat.

Dar mie una...Imi place sa visez urat.
Mereu am visat doar ..Urat.
Viata nu este distorsionata. Peisajele reale nu au iz intunecat suprarealist.
Cuvintele din mintea noastra si obsesiile nu prind o forma reala,materiala.
Nu le putem defini.
Dar odata cu serialul Hannibal putem vedea cam ce forma ar prinde ele, daca am fi in mintea lui Will Graham.
Sau el in a noastra.

Cat despre Hannibal. El va fi mereu in spatele nostru.
Rasuflarea lui rece de pe ceafa noastra, ne va aminti mereu, ca nebunia zace in noi.

Si ca el, de abia asteapta sa o faca...dezlantuita. La fel de mult cum il asteapta si pe Will sa innebuneasca.
De tot.

6 comentarii:

  1. De departe, cel mai artistic si complex serial, atat din punct de vedere grafic, cat si metaforic, dar si al constructiei armonioase si complementare a personajelor, care in cadrul interdependentei lor, mai stiu sa uite de sine, si chiar si Hannibal pare a empatiza in mod bizar cu Will uneori... :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Amandoi empatizeaza bizar unul cu celalalt. Imi place cum Hannibal parca ar reprezenta Diavolul,ispitind,manipuland si dand un branci puternic impulsurilor lui Will. Cat despre artistic,eu una,n-am mai vazut asa ceva. Exista originalitatea pana si in maniera producerii crimelor si mai ales in 'afisarea' corpurilor lor, lumii exterioare.

      Ștergere
  2. Două scene edificatoare pentru personalitatea lui Dr. Lecter: prima, în Tăcerea mieilor când solfegia (= ţinea ritmul melodiei de la radio) cu mâna în care mai avea bastonul de poliţist rosşu de sânge, cu care tocmai îi ucisese pe gardieni, si în Hannibal, când preferă să-şi autoamputeze palma (dreaptă) decât s-o taie pe cea a Claricei Starling (trebuia să scape din cătuşele care-i legau unul de altul).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din cate stiu scena amputarii palmei/mainii nu se intampla de fapt in carte. In carte Dr.Lecter si Clarice ajung sa fie impreuna si sa-si consume atractia. Am cumparat cartea, o sa pot zice cu exactitate atunci cand o sa o citesc.

      Ștergere
    2. Parcă aşa ştiam şi eu. Ce vroiam să spun, de fapt: indiferenţa lui totală când e vorba de a interacţiona agresiv cu bărbaţi, şi compasiunea "implicită" (= ne-clamată) pentru sexul opus: se oferă (în Tăcerea mieilor) să ajute la prinderea psihopatului transsexual "Buffalo Bill" şi fiindcă targeta exclusiv femei (de la o vreme, că a mai avut "isprăvi" - capul de bărbat din borcanul cu formol...).

      Ștergere
    3. La Dr.Lecter (cel din carte si din filme nu cel din serial) este vorba de ceva obisnuit chiar. Suprematia fata de acelasi sex si atractia/slabiciunea pentru persoanele de sex opus.

      Ștergere