vineri, 14 noiembrie 2014

Lumea prin ochii mei

Mi s-a zis ca am un 'dar' special.
Ca tin mereu pentru mine cele mai sincere ganduri.
'"Vorbesti dar nu spui ce simti. Ca si cum ai vrea ca lumea sa creada ca nu simti absolut nimic"

Este posibil.
De ce ar fi lumea oricum interesanta de ce gandesc eu?
Daca simt sau nu?
Sau mai ales. Ce simt?

Lumea se invarte printre atatea imagini/impresii si trairi de moment, incat nici macar ei nu mai stiu pe ce lume se afla.

Stiti senzatia aia de mahmureala in care nu te doare nimic, mergi pe strada, insa parca visezi?
Da. Aia. In aia cred ca se afla majoritatea. Si eu de cele mai multe ori
.
Ma gandeam des in trecut la termenul 'Ciudat'.
Ciudat este un cuvant ce denota ceva rau.
Adica. O persoana ciudata este cineva nasol,aiurea,de evitat.

Mi s-a parut mereu trist lucrul asta.
Eu mereu am fost atrasa numai de persoane ciudate si am atras la randul meu( sper eu) acelasi lucru.
Dezamagirea?
Oamenii mei ciudati nu erau asa ciudati...ci doar oameni.
Si eu ma plictiseam.
Si eu aveam tendinta sa acuz.
Eu voiam extaz/ excitare/ interes de orice fel. Distractie. Orgasm.
Si mi se oferea..banalitati. Slabiciune. Lucruri umane.
Dar eu nu voiam sa ma simt om. Ci altceva.
Orice altceva ar fi fost suficient. Pentru moment.

"Cand cresti, nu-ti mai pasa de ceea ce crede lumea. Esti fericita cu putine lucruri,in casa ta si atat. Vrei sa-ti fie tie bine si atat."

Cat cinism. Nu-mi venea sa cred cuvintele ce le rosteam.
Erau pline de ceva mort. Ceva ce nu rezona cu fata frumoasa ce odata dansa ca si cum lumea nu exista. Cu cea care stia ca este privita si iubea asta. Iubea atentia si poate doar putin, putin de tot si oamenii.

Ochii mei nu vad dar simt. Sunt acolo deschisi si privesc in tine.
Sunt omul absent si rece de pe banca aia, ce citeste caci nu-mi prezinti interes.
Daca te privesc totusi, este caci astept ceva.
Sa mi te prezinti. Sa-mi spui ceva. Sa-mi oferi ceva.
Sunt mai rea decat diavolul caci eu nu-ti vreau nici macar sufletul.
Nu-s interesata de asa ceva. Poti sa ti-l pastrezi.
Dar vreau sa-mi prezinti tot ce este rau din tine.
Sa-ti inteleg intunecarea.
Sa o simt si sa-mi amintesc ca mai sunt lucruri in mine ce n-au murit.
Ce inca ard si pot sa inghita pe oricine odata dezlantuite.
Sa vad ca eu sunt unde mi-am dorit sa fiu desi oricand pot fi iar in locul tau.
Sa realizez ca timpul n-are capete sau limite, ca oricine poate fi orice si ca egoismul te-a manat spre mine nu curiozitatea.
Sa te simt om si rau. Caci si eu-s om si-s tot defecta.Dar eu pot.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu