duminică, 28 decembrie 2014

Unei nebune ii trebuie un nebun la fel de rau ca ea

"Tie-ti trebuie un barbat adevarat!"
Vai. De cate ori am auzit asta.

Ironic, cei ce afirmau asta nu erau barbati..adevarati. De fapt inca nu ajunsesera la maturitatea necesara pentru a fi barbati.

Nu mi-a placut niciodata orgoliul ala de macho infect.
Ala de scuipator de seminte profesionist.
De golanas de cartier bun de nimic.
De infect misogin ce crede ca le stie pe toate.

Mi-a placut insa mereu ceva pe cale de disparitie.
Gentleman-ul desavarsit.
Barbatul puternic ce nu simte nevoia sa urle asta ci sa o arate.
Cel cu maniere fara a fi fraier.
Cel ce poate fi cucerit prin inteligenta nu printr-o fusta scurta.
Cel ce-si adora femeia atunci cand a gasit-o pe cea potrivita lui.
Cel ce iubeste cu adevarat.
Si.. l-am gasit.

Prea multe ierni si zile de Craciun petrecute printre sticle de parfum.
Printre haine mulate si rochii stralucitoare.
Printre imagini de femeie fatala ce este mereu singura.

Ironia? Eu am stiut mereu ce caut.

Nu am fost acea muza frumoasa si nebuna, pierduta, ce nu stie ce vrea si care-si arata nefericirea razbunandu-se pe cei din jur.
N-am fost misterioasa ci mereu am zis tot ceea ce gandesc.
Mereu am CERUT daca nu Comandat sa primesc ceea ce-mi doresc.

Daca vreodata barbatii din jurul meu au fost pusi sa treaca probe oribile si greu de incercat, a fost doar pentru ca ei si-au dat acordul. Pentru ca au refuzat sa accepte adevarul. Sa fie ceea ce sunt ei si sa plece.

"Tu nu esti asa. Tu nu trebuie sa te schimbi. Eu nu-s buna pentru tine. Eu nu te doresc. Eu-mi doresc sa pleci. Nu are rost. Dispari."

Cuvintele inca-s reale. Mi le amintesc. Le-am zis de ceva ori.
De ce n-ati ascultat?

O femeie nebuna nu se vindeca. Ci da de cineva ce o accepta fix asa cum este.

El este nebun ca mine. El iese la 3 noaptea cu mine sa se plimbe si danseaza pe strada cu mine.
El bea cu mine nu fara mine si ii face placere sa-si petreaca timpul cu mine.
El este fascinat de cum se vede lumea prin ochii mei si eu ma regasesc in gandirea lui.
Suntem nebunii ce radem mereu de lucruri intelese doar de noi.
Ce ne imbracam elegant pentru ca pentru noi asta inseamna comod.
Ce bem vin si whiskey pentru ca dupa noi doar bauturile astea merita.
Ce ne certam ca si cum am dori sa ne omoram, facem sex ca si cum nu putem trai unul fara celalalt si ne tinem in brate si de maini ca si cum ne stim de o viata.

Suntem cei doi copii neintelesi din parcul de demult.
Ce au trait cu impresia ca niciodata poate nu vor gasi pe cineva macar 30% similar cu ei.

Ce au cunoscut tristetea enorma si singuratatea deplina.
Ce s-au plictisit de viata de unii singuri caci au constientizat demult ca viata traita de unul singur..este doar supravietuire.

Ce au sperat la o viata alaturi de cineva macar suportabil, la o mancare calda seara si un somn macar existent nici vorba linistit. Ce n-au crezut vreodata ca pot sa primeasca de la viata atat de mult ..si totusi se simt atat de norocosi acum.
Ca s-au intalnit in momentul acela, la locatia aia si si-au zambit.

Care era probabilitatea? 0 desigur. Ca orice lucru minunat ce se intampla in viata.
Total imprevizibil.
Viata-i imprevizibila si dementa.
Si o iubesc fix asa cum este.

"Stii cand mi-am dat seama ca esti a mea? Cand te-am luat prima data in brate. Te-ai potrivit perfect in bratele mele."
-Stiu. Mi-am dat si eu seama de asta plus de energia ta. Era ceva foarte familiar. Ca si cum m-as fi luat singura in brate numai ca.. ma lua cineva in brate mult mai cald si mai bun decat as putea fi eu vreodata. Cred ca atunci mi-am dat seama ca nu o sa mai pot scapa.

5 comentarii:

  1. Eram un pămpălau, nici măcar un la****iu. M-a făcut bărbat o fată mai mare ca mine (19+ vs 17+)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eram reticent, a tras de mine. :)

      Ștergere
    2. Era urâţică la faţă, dar îndrăzneaţă şi cu o conformaţie atletică. Pe vremea aia era "grija de pilule anticoncepţionale", şi - of course ! - nici vorbă de prezervativ, că nu erau "la liber".

      Ștergere