marți, 31 martie 2015

Perspective diferite.

Ea traieste pentru ea. Pentru senzatii tare. Pentru excitare.
Vrea sa simta viata la intensitate maxima.
A simtit momentul dintre viata si moarte ..si i-a placut.
Nu ii este frica de nimic.
A fost numita egoista si monstru.
Si totusi..ea noaptea aude vorbe interzise, vorbe pe care orice femeie si le doreste sa le auda: Esti femeia fanteziilor mele. Femeia perfecta. Ce-mi faci, de te vreau atat de tare?

Alta este mult mai frumoasa. Mai tanara. Mai aproape de perfectiune. Si nu o vede. Nu-i vede pe cei ce cad la pamant cand ea trece pe langa ei. Ce ar face absolut orice pentru ea. Ce-s fascinati si pierduti si..totul..pentru ca ea este atat de frumoasa.Atat de intensa.

El stie cine este ea..A admirat-o ani de zile. I-a spus ca o iubeste si ca stie ca traieste o iubire imposibila. Accepta cutite in inima ocazional. Si le tot cere.Viata lui nu are sens si stie ca va muri asa. Existenta ei este singurul lucru ce-i lumineaza calea. Ce-i vrajeste mintea cu gandul la altceva.
Ea este tot ceea ce el n-a putut avea vreodata , tot ce inspira viata, tot ce este interzis si periculos.
Momentul acela de a-ti da drumul pur si simplu. Fara frica si fara regrete.

Aceea a fost demult totul. O flacara. O pasiune incorsetata. Fascinatia unui moment interzis si intens. Seri petrecute pe ciment, noaptea, in ploaie. Uitari de sine. Strangeri dureroase. Cuvinte ce nu-si gasesc vorbele. Tensiuni imposibile. Pana cand totul a disparut. Frumusetea a devenit banalitate.Pasiunea s-a transformat in logica. Interzisul a devenit comun. Si totul s-a stins ca si ea.

Acela a privit-o ca un lup. Ar fi mancat-o pentru indrazneala de a fi ea. S-a speriat cand a simtit ca este un obiect periculos dar a continuat. Cu o convingere cum ca, obiectele n-au suflet sau putere. Daca ar fi putut sa-si stranga mainile in jurul ei cu siguranta ea s-ar fi frant. Era atat de fragila. Iar acea fragilitate il incanta. Il provoca. Pana cand ea i-a spus'' Fa-o''. S-a apropiat cu zambetul lui de fiara, satisfacut deja de castigul ce-l simtea aproape si a murit. Pe loc. Acea fragilitate ascundea ceva ingrozitor. Si n-avea maini ci gheare.

Alta ea se ascunde des. Ascunde multe si zice si mai multe.
Vrea sa para nimic pentru ca este totul.
Este uneori inocenta si privirea ei provoaca fiara din tine.
Zambeste rar si atunci cand zambeste se uita direct in tine.
Mereu ii place ceea ce vede pentru ca in orice exista ..interzis.
 Se joaca des, rade de lucruri doar de ea intelese.
Se va alinta. Iti vei dori sa o protejezi si sa o iei in brate dar atunci cand o vei atinge ceva te va face sa te simti incomod si totusi incapabil sa mai pleci. Captiv in ceva ce nu poti intelege.
Te vei intreba: O iubesc sau imi doresc sa ii fac rau?!
Ea va rade : Nu poti sa-mi faci rau.
Dar tu vei incerca de fiecare data.
Si vei ramane langa ea mereu.

6 comentarii:

  1. Mă întreb cum lucrează "sistemul intern" al unei femei care găseşte că "acel exemplar masculin" este irezistibil pentru ea, şi n-ar vrea să-l piardă în favoarea alteia.

    La bărbaţi ştiu cum stă treaba, nu reuşesc de multe ori să-şi mascheze disperarea. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Maybe like this ? Thoughts of a lusty woman in her early 30s...

      Sana Nicolau ("Cireaşa"), 2010 - "delirium erogemens":

      Cand cea mai de calitate piele se preumbla dinainte-mi, mainile stiu sigure rostul. Una alearga de nebuna peste imperiul asta exclusivist, cautand cantitate. Pielea intinsa ca o harta prezinta forme geografice de inalta clasa. Si uite cum cireasa devine o vilegiaturista a carnii putin impanate. Exploreaza cu nesat, se pierde, isi ia repede avant. Reuseste sa gaseasca cu greu drumul inapoi, in lumea celor care cuvanta.

      Pe mana asta o gasesti cand pipaind, apucand, strangand. Cand odihnindu-se bolnava de atata ravna, pe unul dintre dealuri.

      Cealalta mana o ia de nauca in sus. N-am grija ei, stiu ca se descurca. De obicei se afunda habauca in parul ca matasea si isi face de treaba acolo pana la ore mici. Daca nu e chemata inapoi sau scoasa cu forcepsul, nici ca-si mai baga mintile in cap. Asta daca nu cumva se duce degraba sa se reuneasca cu cealalta. Si sa se aseze inapoi pe harta. Pe celalalt deal.

      In timpul asta nasul, viclean copil de casa, se bucura ca e nebagat in seama. Pitit in umbra amusina festinul. Zburda precum un porc bine antrenat in cautarea trufelor rare, ascunse prin tarini si paduri. Cine sa-i mai puna lui acum zagaz. Cine sa-l mai controleze si sa-i explice ca trebuie sa ramana decent. Infundat in carnea proaspata, el exulta singur si nelinistit.

      Cu narile dispuse sa traiasca intens, cireasa isi plimba fata aproape lipita de pielea vrajita. Ce nevoie sa mai aiba ea de aer. Mai bine nasul se ocupa cu ce stie el sa faca mai bine. Sa inspire direct de la sursa fire de luna impletite in perechi, ca niste ciucuri de covor. Cat despre parul curat merita dezmierdat cu toate trei echipamentele din dotare. Doua maini si un nas.

      http://www.sananicolau.ro/?p=2683

      Ștergere
    2. Am scris despre aici : http://reflectiifeminine.blogspot.com/2014/01/daca-ma-inseala.html

      Ștergere
    3. Mă interesa mai mult "stresul psihologic" (mă, cum să-l obţin/păstrez eu pe-ăsta ?), nu cazul particular, sau "carnalitatea". Am avut eşecuri "prin inadecvare", fiind uneori prea calm/potolit unde ea aprecia temperamentul, ori prea "insistent" unde ea aprecia "gradual approach"-ul.

      Ștergere
    4. BNTW, recent am întrebat-o pe Sana, ce naiba sunt “dealurile”? ;-) :

      "Pe mana asta o gasesti cand pipaind, apucand, strangand.Cand odihnindu-se bolnava de atata ravna, pe unul dintre dealuri."

      "... in cautarea trufelor rare, ascunse prin tarini si paduri."

      Mi-a publicat comment-ul, dar n-a raăspuns la partea cu întrebarea ("cinq ans apres", ca să-l parafrazez pe Dumas, cu al sau roman "Vingt ans apres").

      Ștergere
  2. Eu nu prea inteleg ideea de ''stresuri psihologice''. Ma mulez ori prea bine pe individ, ori sunt prea increzatoare in mine si asta-mi garanteaza si un calm interior ce se transmite. Cred ca inadecvarea de care vorbesti tu apare atunci cand din incercarea de a multumi pe cea de langa tine uiti sa te multumesti si pe tine. Adica iti pierzi propria personalitate si incepi sa te comporti stangaci/ciudat. Nu-ti mai functioneaza bine intuitia si te comporti mecanic/fortat fiind cuprins de diverse frici mentale. Da, si unele femei simt o anumita frica(mai ales daca nu-s foarte increzatoare in ele) desi am observat ca ele tind sa interiorizeze/ascunda acest lucru si sa-l tina la nivel mental doar. Eu una, n-as putea sa traiesc cu dubii/stresuri/frici ce sa-mi chinuie mintea indiferent daca le ascund sau nu. M-as enerva naibii, si-as sari pe el si dupa ce as fi terminat cu a lua ce mi-am dorit, l-as intreba'' Nu-i asa ca ti-a placut?'' :)))))))))

    RăspundețiȘtergere