marți, 14 aprilie 2015

Barbatul protejeaza

Ma miscam nesigur in acea biblioteca imensa.
Aici trebuie sa stai tu. Aici trebuie sa traiesti. Cred ca asa ar fi cel mai bine pentru tine.
Cred ca eram furioasa. Si in negare.
Oscilam intre dorinta de-al pocni cu toata puterea si cea de a sta cuminte si a privi sa vad ce va face in continuare.

Nu-l suportam. N-aveam nevoie de un alt tata.
Nu ma interesa ce era bine pentru mine si ce ar fi trebuit sa fac corect.
Mi-as fi ars trecutul, prezentul si viitorul intr-o clipa de nervi. Si pe el la fel.

-Trebuie sa inveti sa te calmezi.
-Ah, da? Si daca n-am chef?


Adoram lumina insa. Imi placea sa pictez. Sa citesc deodata si sa uit de lume, reguli ,tot.
El imi admira frumusetea si spiritul. Dar eu nu ii apartineam.
Ma ura putin din cauza asta. Uneori il intepa fix in inima.
Frica. Lipsa de control. Imprevizibilitatea prezentului.

-N-am nevoie sa ai grija de mine!
-Dar nu esti ok! Ti s-a facut rau acum 2 zile~! Trebuie sa ma lasi sa am grija de tine.
-Nu.

Asa am tot trait. Ca o flacara. Nu mi-a pasat de nimic. N-am lasat pe nimeni sa aiba grija de mine.
Grija altora imi amintea de vulnerabilitatea mea ca om, iar eu-mi uram vulnerabilitatea.
Pana cand am lesinat. Deodata.
M-am trezit in patul meu neavand idee ce s-a intamplat sau cum am ajuns acolo.
Memoria ma lasase.
Corpul ma tradase. Imi cedase in ciuda mintii puternice.
O privire calda ma privea si ma intreba Daca-s mai bine acum
Ingrozita intreb...Dar ce s-a intamplat?
-Te-am observat, mi-am dat seama ca ti s-a facut rau si am venit aproape de tine. Si cand ai lesinat te-am prins inainte sa cazi. Ti-am luat cheia si te-am adus in camera ta. Ti-a fost rau toata noaptea, asa ca am ramas cu tine.
-Nu-mi amintesc nimic. Cum am ajuns in pat? M-ai adus tu?
-Da.
-S-a mai intamplat ceva?
-Da.. doi barbati au vrut sa te ia cu ei.
-Ceeeeee ?
-I-am alungat. Stai calma.
-...Multumesc.

Cred ca asa a inceput totul. Constientizarea. O femeie poate fi orice..si foarte puternica dar ..in unele momente ..rare ce-i drept este tot femeie. Sau mai exact om. Si are nevoie de un barbat. Are nevoie de protectia ce doar el i-o poate oferi.
Nu as putea descrie ce simt in bratele lui atunci cand ma strange foarte puternic.
N-as putea sa ma simt slaba pentru ca eu n-am fost niciodata un om slab.
Ma simt puternica si..in calm total. In acea siguranta mentala mai mult.
In sentimentul ca sunt langa cine trebuie.
Am mai cazut. Mi-a mai fost rau. Corpul meu s-a refacut greu.
De fiecare data am fost prinsa si salvata.
Desi eu nu-s genul de femeie ce vreodata iti va transmite ca ar putea fi in pericol. Sau ca trebuie salvata.
Nu-s o victima. Nu-s fragila.
Dar poate ca uneori mai trebuie sa fim salvati si de noi insine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu