marți, 7 aprilie 2015

Cand n-ai limite

Deodata tremuram.
Dar nu era un tremurat de emotie sau de asteptare.
Era adrenalina pura amestecata cu nebunie si constiinta ce-mi spunea incontinuu ca iar am pierdut controlul si iar fac ceea ce-mi doresc. Iar nu mai sunt aici.

Am un nod in stomac si nu mai stiu ce sunt.
Ma privesc in oglinda si-mi zambesc din interior.
O voce-mi sopteste de undeva din mine Ti-a placut.Iti place de tine.
Si eu stau si ma gandesc rational si nu-mi explic.
Sunt o femeie. Sunt un om. Sunt doar eu. Nu. Lucrurile astea nu mi se intampla.
Nu pot sa fiu aceasta femeie. Aceasta femme fatale ce are tot.

Nu. El nu ma iubeste pasional si nu este tot ceea ce mi-am dorit vreodata de la un barbat.
Nu. Noi nu putem avea tot si sa ne vrem atat de mult. Suntem niste animale. Ca in prima zi. Este prea mult. Prea intens. Ceea ce mi-am dorit de cand ma stiu. Este uneori prea mult.

Eu nu pot fi acea femme fatale. Acea ce reuseste mereu orice si fascineaza oameni.
Acea ce distruge cu o privire si niste vorbe bine plasate.
Ce sperie oamenii prin felul ei de a fi si de a-si trai viata,
Care isi viseaza intreaga viata, nu se chinuie in ea si se joaca si o simte intens. Ce traieste cel mai fascinant roman pe care l-a citit vreodata. Ce a intrat acolo in randul oamenilor alora. De care lumea vorbeste si nu ii intelege.

Viata mea este ciudata.
Eu sunt ciudata.
Sunt cel mai ciudat om pe care-l cunosc.
Nu vreau sa ma explic de ce.
Nici sa respir nu vreau de multe ori ci doar sa simt.
Viata asta nu exista. Oare traiesc un rol? Cand totul a ajuns asa?
Cand eu am ajuns sa fiu ceea ce sunt.

Mi-amintesc de mine in ceata. Demult. Copila.
Eram pe jos si pictam. Singura. Holul era lung si eram doar eu cu mine. In deplina armonie. Si-a trecut un el si se uita direct.
Privea maniera in care in concentrarea mea de a picta se vedeau urme a ceea ce sunt pe interior.
Ma privea de un sfert de ora si nu a spus nimic.
Ma intorc si-l privesc la randul meu intrebator si vad ceva la care ma asteptam.
Privirea lui ascundea curiozitate si fascinatie. Si impulsivitate.
Se intreba lucruri. Voia certitudini.
Iar eu ma gandeam daca si le-a obtinut doar privindu-ma. La ce o sa se intample acum.
Se apropie ca sa ma priveasca mai bine.
'Tu ai pictat asta?'
-Da.
'Si pe tine. Cine te picteaza? Te-a pictat cineva vreodata..asa, cum esti?''
-Sper ca nu.
''De ce nu? Ti-e frica?''
-Ma tem ca sunt ceva prea greu de inteles.
''Si daca m-ai ajuta sa te inteleg?''
-Nu te-as ajuta. Ti-as da ca sfat sa fugi cat mai departe.
''Pentru ca o sa-mi faci rau?''
-Pentru ca o sa-mi ceri sa-ti fac rau.

6 comentarii:

  1. "Te-a pictat cineva vreodata..asa, cum esti?"

    Ai fi de acord să pozezi nud, dacă acel cineva este (pentru tine) a special one, şi ţi-ar înmqâna apoi pictura ? :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu că fac eu caz - ar am vazut o poza de pe la începutul anilor '30, facuta într-un "stabiliment", unde apar câteva dame - îmbrăcate - şi una dintre ele seamănă bine de tot cu bunică-mea (plinuţă-dar-nu-prea). O să "procesez" imaginea, să văd: coincidenţă, sau... (era măritată "bine", deci aş exclude; totuşi seamănă ff bine)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "sau" - avea amice "libertine", si amant la 55+ (divorţase bărba'su' - bunicu' - de ea, plecând la o alta, cu care s-a casatorit la 57 de ani). Amantu' - post-divorţ.

      Ștergere
    2. Amant, tot "puriu" (in her's age limits).

      Ștergere