Colerico-nebuna-psihopata.
Sau eram.
Tin minte cum mi se urca adrenalina si nervii pana la creier si vedeam rosu in fata ochilor.
Ma tin minte violenta si rea.
Pornita.
Voiam sa dovedesc lucruri. Sa am argumente. Sa ma impun.
Orice ''lupta''trebuia castigata de parca ma jucam pe viata si pe moarte acolo.
La final insa ma gaseam epuizata. Dementa si mai ales cu sentimentul ca n-am castigat nimic de fapt.
Furia dezvaluie de cele mai multe ori neimplinire/frica de a nu fi ascultata/frica de a fi slaba.
Nu stiu daca mi-era frica sa nu fiu slaba, cred ca la mine era doar o idee impusa de genul ''trebuie sa castigi/sa reactionezi oricand/castiga sau mori'' si..ma obosea oribil.
Acum ceva ani ma gaseam intr-o discutie /dezbatere.
Si la final aud:
-Ce ciudata esti. Ti-ai impus initial ideea si dupa ai renuntat si ai dat dreptate ideii altcuiva ba chiar il sustineai.'' Zambesc si zic
-Da. Nu era vorba despre mine acolo ci de a ajunge la o concluzie si concluzia era ceva format dintre opinia mea si opinia celuilalt. Am ales ideea logica/de baza din toata discutia.''
Nu m-a inteles.M-a crezut slaba.
S-a gandit ce fel de om pot sa fiu eu daca nu-mi sustin ideile pana la moarte. Este simplu.
Sunt un om inteligent. Observ si ma transform. Accept idei, ma schimb, nu sunt fixista si cel mai important nu-mi place sa-mi impun propriile idei cu forta altora .
Eu doar le prezint /vreau sa-mi fie analizate si atat.Daca as impune, de fapt as manipula si daca as manipula as distruge spiritul unui om care in loc sa evolueze/aiba propriile sale idei despre tot, va avea propriile mele idei in schimb.
Nu as putea spune exact cand am incetat sa ma 'cert' si am ales sa discut in loc.
Probabil atunci cand am inteles ce imatur ar fi sa-mi consum nervii aiurea.
De multe ori dupa ce-mi impuneam vreo idee cu forta, ma simteam obosita si ca si cum am pierdut timpul degeaba.
Ce castigasem? Nimic.
Ce castigasem? Nimic.
Puteam sa lucrez mai mult sa-mi realizez visele/proiectele, sa fac sex, sa dorm, sa citesc, orice altceva pentru mine. Asa mi-am dat energia mea unui om pentru nimic.
In loc sa-mi dovedesc lucruri mie, am cautat sa le dovedesc altora. In loc sa devin persoana ce nu are nevoie de explicatii si care isi traieste viata extraordinar.
Apoi vine ideea de implinire. Asta le scapa la multi desi este foarte importanta.
Ma consider usor norocoasa. Am reusit la o varsta nu foarte inaintata sa am tot.
Ma simt implinita cu felul cum arat, cu mine emotional/sexual , profesional si intelectual/artistic.
Am muncit foarte mult( inclusiv munca cu mine) sa am tot dar a meritat.
Ca sa fii frustrat si sa poti fi frustrat de altcineva trebuie sa ai anumite sensibilitati/nerealizari-neimpliniri.
Eu nu le mai am. Deci da nu ma enervez deloc in general :))
Sunt cea mai enervanta creatura de pe pamant. Sunt rea si calma. Uff.
Nefiind frustrata ma simt si foarte libera. Libera de a nu fi afectata de parerea celor din jur fata de mine iar acest aspect este foarte important cum acest lucru distruge in timp pe multi oameni.
Am vazut persoane ce duc vieti foarte triste tocmai pentru ca ei traiesc cu aceasta frica.
Este trist pentru ca fericirea mereu va fi ceva ce va exista pe interior si se va reflecta la exterior, niciodata invers.
Trebuie sa ne gasim implinirea interioara daca vrem sa avem vieti extraordinare.
Trebuie sa invatam sa fim egoisti si nesimtiti chiar.
Este vorba de viata/fericirea noastra. Sa invatam sa o protejam. Sa invatam sa fim mai nepasatori dar mai axati pe realizarea propriile noastre dorinte/idealuri.
Viata este prea scurta. Sa ne bucuram de ea cat putem de mult.
In loc sa-mi dovedesc lucruri mie, am cautat sa le dovedesc altora. In loc sa devin persoana ce nu are nevoie de explicatii si care isi traieste viata extraordinar.
Apoi vine ideea de implinire. Asta le scapa la multi desi este foarte importanta.
Ma consider usor norocoasa. Am reusit la o varsta nu foarte inaintata sa am tot.
Ma simt implinita cu felul cum arat, cu mine emotional/sexual , profesional si intelectual/artistic.
Am muncit foarte mult( inclusiv munca cu mine) sa am tot dar a meritat.
Ca sa fii frustrat si sa poti fi frustrat de altcineva trebuie sa ai anumite sensibilitati/nerealizari-neimpliniri.
Eu nu le mai am. Deci da nu ma enervez deloc in general :))
Sunt cea mai enervanta creatura de pe pamant. Sunt rea si calma. Uff.
Nefiind frustrata ma simt si foarte libera. Libera de a nu fi afectata de parerea celor din jur fata de mine iar acest aspect este foarte important cum acest lucru distruge in timp pe multi oameni.
Am vazut persoane ce duc vieti foarte triste tocmai pentru ca ei traiesc cu aceasta frica.
Este trist pentru ca fericirea mereu va fi ceva ce va exista pe interior si se va reflecta la exterior, niciodata invers.
Trebuie sa ne gasim implinirea interioara daca vrem sa avem vieti extraordinare.
Trebuie sa invatam sa fim egoisti si nesimtiti chiar.
Este vorba de viata/fericirea noastra. Sa invatam sa o protejam. Sa invatam sa fim mai nepasatori dar mai axati pe realizarea propriile noastre dorinte/idealuri.
Viata este prea scurta. Sa ne bucuram de ea cat putem de mult.
Mult de lucru cu ceea ce spui in postarea asta, dar nu imposibil.
RăspundețiȘtergereDe ar fi jumatate din femei la fel de rele si "nebune" cum esti tu, nu ar mai exista divortul. :)) Exagerez, anyway ramai tu asa cum esti si mai da si altor femei putin din doza ta, cred ca le-ai face un bine.
Eu, cel putin, de fiecare data cand iti citesc o postare noua, ma simt cea mai puternica, sexy si increzatoare femeie ( cred ca transmiti cumva chestia asta ) .
Gata, m-am intins prea mult cu scrisul. Noapte buna !
OH. :D Ma faci fericita, ma bucur mult sa aud ca transmit din entuziasm mai ales atunci cand el exista din plin.
ȘtergereDa, da, da !!! Transmiti si o faci foarte bine ! Mi-ar face placere sa putem vorbim si in alte circumstante, dar presupun ca nu ai timpul necesar de a sta la taclale cu oricine. O zi frumoasa sa ai ! :)
RăspundețiȘtergereMultumesc! :D O zi frumoasa sa ai si tu.
Ștergere