Ne ascundem des in lucruri si vrem sa avem frumusete ca sa orbim pe toata lumea.
Privesc des in ochii oamenilor ce ii vad.
Rareori vad ceva.
Prefer sa observ natura.
Natura este cruda si frumoasa.Corecta.
Frica nu ma afecteaza. Gesturile imi sunt relaxate si totusi stiu ce/cum trebuie sa faca.
Si cu un pistol la cap tot as zambi. M-as gandi, oare doare?
Nu este nimic in mine ce merita salvat.
Daca am avut vreodata un suflet cred ca mi l-am vandut demult..si nu cui trebuie.
Zambesc cu calm. Eu accept ceea ce sunt.
Vad multi oameni tulburati/intr-un conflict deplin.
Le este frica..de suferinta, de durere, de a nu pierde ceva.
Eu nu mai am acel CEVA demult.
Nici nu mai stiu cand l-am pierdut.
Unii sunt poetici, si numesc asta ''pierderea inocentei''.
Altii o numesc emotivitate/sensibilitate/fragilitate.
Pe cand unii considera asta a fi cel mai ingrozitor lucru din lume.
Cinicii spun ca-i maturitate.
Eu zic..ca-i pur si simplu viata. Asa a fost sa fie.
Pastreaza ceva si pentru tine. Zic unii ca ar fi idealul in iubire.
Iubirea ce nu doare. Iubirea ce nu te face sa suferi.
Cea ce te asigura ca o sa pici in picioare.
Am practicat asta pentru ca nu era ca si cum numai la mine stiam sa tin oricum.
Concluzia este cinica..si greu de explicat. Depinde ce vrei in viata, control,putere,senzatii tari,sex,distractie. Variaza.
Nu vei obtine emotii daca vei controla.
Vei obtine insa o reactie emotiva la ceva. Atat.
Poate-ti va placea. Si mie mi-a placut.
Dar nu stiu daca-ti va fi suficient.
Care a fost pretul atunci cand ti-ai vandut sufletul?
Puterea. Imi cucerisem emotivitatea si-mi placea.
Obtineam tot ce mi-am dorit vreodata si rapid.
Devenisem in sfarsit ceea ce-mi dorisem sa fiu si suferinta disparuse.
Era un paradis dar unul rece,
Nu le poti avea pe toate,nu?
Ma uit la el si la ea si vad pasiunea cu care pun culorile pe panza.
Atata suferinta, fragilitate. Dorinta de a muri pentru o idee.
Pentru un act. Sacrificiu pentru arta lor. Cum arta este mai presus de ei.
Apoi ma uit la o ea. Sufera. Iubirea o doare. Viata ii pare un chin.
Altii se omoara incet fie prin vicii fie prin ceva definitiv.
Emotiile. Dor. Distrug.
Iar eu.. observ si atat.
Mi-as putea bea linistita ceaiul ca si cum nimic nu s-a intamplat.
Ce sunt? Ce am ajuns? Chiar asta este idealul dorit de toti?
O viata de echilibru interior in care observi,analizezi,te animi doar daca-ti doresti.
Sa existi si sa sperii fiind cum esti.
Unii isi vand sufletul pentru bani. Asta este cea mai ieftina tranzactie.
Am auzit ca si cea mai dureroasa. Ego-ul incepe sa te umple de furie si de nervi.
Ajungi sa te detesti constientizandu-ti propria slabiciune in timp.
Altii si-o vand pentru dragoste nestiind ca de fapt este obsesie si sub obsesie se ascunde suferinta cea mai profunda. Cea ce-ti chinuie atat mintea cat si sufletul si corpul. Si asa se pierd..
Eu am ales puterea. Am vrut sa ma depasesc. Sa ma inving.
Am ales sa mor incet constient si apoi sa ma cutremur ca sa revin iar.
Iar cand am revenit lumea se vedea altfel.
De aia nu exista nici frica de nimic.
Ce se poate intampla de fapt?
O sa mor? Oh vai.Ingrozitor.
Si daca traiesc? O sa traiesc cum imi doresc eu ca intotdeauna.
Astea-s de fapt alegerile si-s cat se poate de simple.
Viata ajunge sa se limiteze la Da sau Nu.
Nu exista conflict.
Nu exista furie sau nervi.
Existam prin stari..deci am putea spune ca starea cea mai comuna/ce apare cel mai des la noi suntem chiar noi. Ea ne defineste cel mai mult si spune cine suntem noi in lume.
Ea ma intreaba curioasa: Nu ti-ar placea sa revii? Daca ai putea sa stergi totul cu buretele?
Nu crezi ca este posibil ca unii oameni sa-si revina indiferent de ce au trait?
-Sa devina ca la inceput? Cu siguranta nu. Un om moare de cateva ori in viata lui..si dupa totul devine cat se poate de definitiv. Asa ramane dupa toata viata.
Unii se agata furiosi de mal. Nu vor sa se inece. Le este frica de ce ar putea ajunge si fi si inteleg asta. Eu n-am fost asa. Eu am ales sa ma duc cat mai la fund. Mi-as fi provocat singura inecul daca as fi putut. A fost mania mea si mi-am asumat-o. Eu am vrut sa fiu ceea ce sunt.
-Dar de ce..?
-Este bine sa incepi devreme.Suporti mai greu ca adult si risti sa innebunesti.
"Oare doare ?" Doare în orice zonă, dar dacă e la cap (şi centru vital / creier) doare foarte puţin, ca timp de percepţie.
RăspundețiȘtergereCu mine a fost ceva mai ciudat. Mi-am conştientizat sinele ("ca individ unic") puţin înaintea vârstei de 3 ani (mai târziu mi-am reamintit asta), şi mi-am dezvoltat nu un fel de egoism, ci o mentalitate de tipul "eu sunt eu şi trebuie să continui să exist orice-ar fi, ceilalţi sunt întâmplător prin jurul meu; odată cu mine, 'dispare şi Lumea' ".
Acest "mindset" mi-a adus şi o stare de anxietate cvasipermanentă, dar care nu rămâne în prim-plan, mă detaşez rapid (ea însă persistă în subconştient şi o reîntâlnesc după un anumit timp).
ȘtergereEste normal.Orice forma usoara de omnipotenta, mai ales cea nesustinuta, duce in timp la dezechilibre emotionale.
ȘtergereEu mi-am format un fel de "cocon" (înveliş) protector, mai ales după moartea lui taica-miu, când m-am simţit "defenseless" (14 ani).
ȘtergereThat's a basic thing. It won't last long. Many people do that yet remain still fragile.
ȘtergereEu ma refeream la ceva cu totul diferit in articol. O alta''stare'' constanta.
Ai ajuns o Narcisista Draga,un Drac o Floare Falsa vb lui Smiley.. Moartă fără viață.
RăspundețiȘtergereSi se cunoaște după cum scrii ca ți-ai pierdut Sufletul
Un Sfat: să Nu Faceți Copii.
Dacă îi faceți din greșeală, dati-ii spre Adopție cuiva care încă are Suflet.
Si Ca să îți răspund la această. Ineptie de Articol, am ajuns aici pt ca fac un proiect despre Seducție.. Ținând cont că la asta ești Buna, măcar asta am ce învăța :D
RăspundețiȘtergereHai să-ți spun o Poveste. Se făcea odată ca niciodată , intr-un Regat trăia o Alba ca Zăpada si Mama ei Regina. Regina era o Creatură extrovertita tare Carismatică cu Toți din exterior. În afara de oamenii care o cunoșteau de Aproape.ca Alba ca Zăpada sau soțul ei, sau Sclavul ei. Când o Apucau Crizele de personalitate si o Apucau des Regina Psihopata o bătea, o înjură pe Alba ca Zăpada de câte ori avea chef, sau se simțea Nașpa. Sau când Alba ca Zăpada avea examene.. sau o serbare. Totul trebuia să fie despre EA. Totul trebuia să se învârtă în jurul ei. După mulți Ani, Alba ca Zăpada a crescut dar nu a uitat ce "dragoste" ia aplicat Regina Psihopata. Spre deosebire de ea, lucrează la un Centru pt Copii cu probleme si tratează Bolile mentale ca Narcisismul sau Psihopatia. Regina anul trecut să băgat intr-un Accident de mașină, a început să înjure ca e Singura pe lume deși toată viața, și-a trăit doar pt Ea si Singura pe lume. Alba ca Zăpada a vizitator, o ajută din când în când pe Regina Tristă Ratată si Narcisista, din mila pt ca datorita caracterului Jegos si urateniei suflet, a rămas Singură si bolnavă deși credea că are "atâția prieteni" si s-a Chinuit Ani Întregi să-i distrugă viața Albei ca zăpada, si altor oameni ca ea. Cred că evident cu cine te poți identifica din Poveste.. True Story. Nu există nici o Scuză pt Răutate sau Abuz sau a fi un Nemernic. Nici măcar o Viață Grea. Sunt multi care au Vieti di povesti de te trec toți fiorii, si totuși Au tras si au ajuns OAMENI nu Jeguri umblătoare. Nu-ți cunosc povestea, am venit aici pt un Articol despre Seducție. Dar trebuie să spun că nu sunteți mai Buni sau Superiori, sunteți niște Lași. Adevarata Putere înseamnă să ai putere să distrugi, si sa alegi sa construiești. Voi ?? Dust în the window. Nu sunteți Superiori cu nimic :)))) sunteți GOI.. si Urati
Îți trebuie TOATA Determinarea să muncești la tine să devii un Om mai bun, ... Nu îți trebuie Nimic doar Frica să devii un Jeg mai mare decât aia care ți-au făcut Rău. Involuție nu Evoluție. si Clinic se numește Narcisism. Dumnezeu să-i ajute pe copii vostri
RăspundețiȘtergereSi N-ai întâlnit tu pe cine trebuie, Un Om Puternic si cu Credință în Dumnezeu nu are frica de nimic.
RăspundețiȘtergereSi N-ai întâlnit tu pe cine trebuie, Un Om Puternic si cu Credință în Dumnezeu nu are frica de nimic.
RăspundețiȘtergere