joi, 10 martie 2016

De ce mereu doar El

In mintea mea si pe plan real am fugit de zeci de ori.
In altele te-am si ucis pentru ca nu-mi doream ca tu sa fii..

Am plans si am urlat.. si nu, nu a fost pentru ca sufeream.
Mi-am dorit sa te scot..sa nu existi.. sa nu mai simt nimic.

''Pe tine cand o sa te lege un barbat?!''
-Niciodata!

Am vrut sa sufar, sa ma rup in bucati, sa ma dobori..
Ca sa te uit, sa nu te iubesc.
Si totusi.. atunci tremuram..

Cand ma tineai strans in mainile tale te priveam cu cea mai mare ura de care eram posibila.
''Sigur vrei sa-ti dau drumul? Chiar nu ma vrei?''


Daca as fi putut sa nu fiu cine sunt, sa pot sa-mi neg ca alte femei cea mai patrunzatoare dorinta, sa fiu masochista cu mine si sa-mi neg, sa ma neg pe mine, poate n-as fi rosit.
Dar eram expusa. Nu conta ce credeam eu ca vreau.
Corpul ma trada, pentru ca psihicul meu nu dadea doi bani pe ce credea Ego-ul meu despre mine.
El stia atat: Tu o sa mori cu barbatul asta de gat.

Razboiul rozelor? Nu. Nici macar ei n-ar putea fi asa psihopati.
Nu conteaza ce urasti si ca o faci.
Fiecare primeste ce merita iar noi asta meritam.

This is not a happy story. Romantismul nu exista.
Aici sunt urlete, mult sex si doi oameni facuti unul pentru celalalt. Deci care involuntar se vor uri.

Nu mi-am dorit sa ma tragi spre bratele tale si sa te doresc.
Nici sa te urasc atat de mult si sa fiu cel mai mare dusman al tau.
Dar mi-am dorit sa suferi macar la fel de mult ca mine.
Cu fiecare atingere insa, cu fiecare orgasm dureros, ma vedeam cazuta si mai adanc in mrejele unei idei ce am urat-o mereu ''femeia unui barbat''
Singura satisfactie ce o aveam era ca stiam/stiu ca tu vei fi mereu doar al meu.
Tu o sa mori de fapt din cauza mea, desi cu siguranta eu o sa mor la 5 min dupa.

Stii.. frica? Tresaritul meu ciudat atunci cand apari de nicaieri in spatele meu.
Nu e frica. Nu mi-e frica de fapt de tine. Dar imi placi prea mult.
Este frica ca esti tot ceea ce mi-am dorit de fapt...fara sa o zic vreodata nimanui, nici macar mie.
Gandurile ascunse, fanteziile ce mi le neg singura, sentimentele usor autodistructive,
Acolo esti tu. Esti tot ce-mi neg si tot ce-mi place.

Noi,femeile spunem prea des Nu.
Nu, Nu, Nu. Nu te vreau. Lasa-ma. Nu te iubesc.
Pentru ca e liniste. Este siguranta. Este control.
Da. Inseamna haos si nebunie.
Deci Nu. Nu vreau sa simt asta.
Mi-ar fi mai usor sa nu te iubesc.
Dar linistea pentru mine inseamna de fapt dementa.

Deci vreau sa te urasc. Si-mi place sa o fac.
De fiecare data cand nu ma lasi sa plec.
Cand ma tragi spre tine si te resping.
Cand este evident ca n-am incetat niciodata din a te dori mult prea mult pentru ca fiecare parte din corpul meu ma tradeaza .. Pot sa dau vina pe tine pentru tot.
Tu m-ai obligat. Eu n-am deschis acea usa spre tine, nu am zambit usor cu coltul gurii si nu te-am privit fix in ochi instigator. Eu mi-am dorit sa plec, eu voiam pe altul.
Este vina ta ca m-ai prins mai strans ca niciodata ca sa-mi arati de ce niciodata alt barbat nu te poate inlocui.

Tu esti creatorul acestei vieti din care eu nu pot scapa.
Tu ma obligi sa te vreau nu eu de fapt o fac voluntar.
Tu vrei sa te provoc de fapt si sa te imping mereu sa ma vrei si mai mult.
Noi nu suntem doi ce se hranesc de fapt din asta. Din tot. Ce nu pot trai fara.

Dar adevarul este mai complex..
O mie de barbati te vor uri si ma vor intreba.. De ce tu? De ce te iubesc pe tine?
Si la fiecare as gasi alt motiv.
Iar acel motiv nu ar trebui sa conteze pentru altii.

Tu esti acolo. Unde gandurile se opresc si erotismul poate incepe.
Unde orice regula este uitata pentru ca pasiunea arde,chinuie,distruge logica si bunul simt.
O umbra ce ma urmareste si care-mi ingheata sangele atunci cand este prea aproape.
Acela pe care nu pot sa-l inteleg, controlez dar singurul pe care l-am dorit cu adevarat.
Singurul pe care am putut sa-l iubesc.

Listen: https://www.youtube.com/watch?v=xOCDUQ2zuXE

3 comentarii: