miercuri, 23 martie 2016

Obsesie

Eu sunt un moment in timp, o senzatia, nebunia ce-ti lipseste si dupa care tanjesti.
Mi-am zis ca nu voi iubi pe nimeni si cumva, pana la El nici n-am facut-o.

M-am jucat cu emotiile oamenilor. N-am mintit dar n-am iubit.
Am vrut sa simt si sa plec. Sa dispar. Si toti sa dispara..dar ei n-au disparut.
Nu te poti sterge cu buretele din mintea si pielea oamenilor
Desi tu ,poti sa ii stergi pe toti mult prea usor.

Cum reusesc? Cu un zambet...si o privire.. Iti mai amintesti cand..
Dar pentru mine nu conteaza. Pentru mine a trecut. Tin minte tot dar nu ma doare nimic. Nu ma tulbura nimic. Somnul mi-e linistit. Ma bucur ca te-am afectat, ma bucur ca inca mai tii minte si te roade..
Sunt un blestem..
Te doare?
Din cauza mea o sa urasti femeile?


Desi o ai pe Ea te trezesti des din somn si atunci cand te atingi de fapt ma simti pe mine..
Te urasti pentru ca n-ai reusit sa ma faci sa te vreau
Te urasti ca nu te poti opri din a te gandi Cum ar fi fost daca..
Ti-as fi rezistat? M-ai fi pus chiar la pamant? M-ai fi inlocuit dupa o saptamana? Atunci de ce dracului au trecut ani si eu-ti inca zambesc de la marginea patului...ca un diavol ce te chinuie doar pentru ca este undeva,departe.

Cu ea m-as fi jucat, si cu ea, si cu cealalta.
I-as fi aratat de ce Universul este frumos si unde incepe si se termina feminitatea.
De fiecare data dupa..atunci cand s-ar fi atins ar fi stiut ca acea bucata de carne a fost dorita, devorata cu o mare incantare animalica. N-ar mai fi indraznit sa se vada altfel decat prin prisma dorintei mele.
Acel corp ar fi vibrat la propria lui atingere... stiind ca cineva, odata, l-a dorit la limita nebuniei.

Hraneste-ma cu tine si da-mi libertatea sa fiu tot ceea ce-s mai rau.
Fa-ma sa ma pierd, sa nu mai pot gandi, ajuta-ma sa ma distrug prin tine.
Lasa-te in mainile mele, nu pentru ca eu ti-o cer ci pentru ca asta este tot ceea ce-ti doresti.
Vreau sa-ti arat cum te simti prin altcineva.
Ti-e frica de tine, ti-e frica de mine, vreau sa-i poti da dracului pe toti
Iar atunci cand gemi sa realizezi ca nimic nu conteaza si nimic nu va conta vreodata.
Sunt tot ceea ce-i mai rau si tot ceea ce trebuie.

Durerea? Eu nu sunt durere. Ma simti?
Te-ai uitat in jur si vezi ca totul doare si este anost. Iar tu nu mai esti in viata desi respiri.
De ce eu pot vibra. De ce ard. De ce sunt in rosu, De ce nu-mi pasa de nimic.
Pentru ca nici nu trebuie, altfel nu as fi eu, Iar eu trebuie sa fiu eu. Stiai asta, nu?
De asta am ramas in ei.. chiar dupa ani, atunci cand am plecat...
Ca o otrava ce nu te ucide dar te transforma definitiv.
Am ramas pentru ca nimeni nu a putut SA FIE atat de mult.

Merg des in trecere,noaptea, privind la lumini ce apar si dispar in intunericul miscator.
Masina isi creste din viteza dar eu nici nu observ. Odata cu ea eu simt doar viteza trecerii unui moment. Orice e intens si prezent dar dispare. Totul este intr-o eterna transformare... si totusi..
Daca Ei si Ele ar fi in aceeasi camera si m-ar privi ..cine m-ar ucide primul?
Cine a vrut sa fie ca mine si nu a putut..
Cine m-a vrut in ei dar nu am vrut sa-i ating.
Cine m-a avut doar pentru a realiza ca niciodata nu ma poate avea

      Mi-a placut sa dispar ca o furtuna si sa nu mai revin niciodata.
      Poate ca am fugit..dar de cele mai multe ori am fugit de frica de ce as putea crea.
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu