-Te tarai.
-Si daca nu poti?
-Ramai unde esti.
Femeia bestie a fascinat mereu.
Vei gasi barbati ce o vor nega, o vor uri, iti vor spune ca ea este opusul a tot ceea ce-si doresc.
Pana la un moment. Acel moment cand si ei sunt bestii.
Atunci, nimic si nimeni nu ii va mai putea opri, intelege.
Se vor privi in oglinda si-si vor dori sa vada un egal. Iar acel egal nu se va mai oglindi inapoi.
Pentru ca femeia ce si-au ales-o este un inger.
Atunci, tot ei, vor pleca, se vor uri pentru asta, dar o vor face cu un egoism enorm si o pornire aproape animalica in a cauta ceva ce nici ei nu inteleg.
Nu suntem puri,
Nu vom fi niciodata cu adevarat.
"De ce phoenix?! "
Poate ca nu eu am ales sa fiu ceea ce sunt. Dar mi-a placut sa fiu ce sunt si am tot facut-o.
Tonalitatea mea arata dispret.
Dispretul mi se potriveste.
Mi se potrivesc multe lucruri pe care foarte des aleg sa nu le arat.
Partea buna? Nici nu trebuie sa o fac.
Sunt evidente pentru oricine stie sa priveasca.
Este lumina in intuneric?! Absolut nu. Si nici nu trebuie sa existe.
Este intuneric in lumina?! Cu siguranta.
Bestialitatea unei femei rasare in momentele cand ea este chemata.
Ea nu este atat de evidenta. Sau vreodata controlabila.
Si tocmai asta o face sa fie de o frumusete speciala.
O putere incontrolabila ce exista in frumusete si poate aparea oricand.
Ce barbat nu ar fi fascinat de asa ceva?!
