"Esti nebuna!''
-Stiu..tocmai asta te atrage.
Camera se invarte cu mine si tot ce pot sa vad atat de clar sunt ochii lui atat de..
Ma privesc direct si din intrebatori devin perversi.
Vrea sa cedez. Sa-l vreau si sa urlu..
Dar nu o fac..si tu vrei sa nu o fac, asa-i?!
Ii zambesc si ma asez pe o canapea. La distanta de el dar suficient de aproape cat sa ma simta.
Il ignor.
Mintea-mi lucreaza ca o arma precisa menita sa taie in doua.
Incep sa ma distrez si el sa dispara. El nu mai exista.
Respiratia lui pe gatul meu. Un sarut chinuitor care se prelungeste la nesfarsit si vorbe ca'' Inchide laptopul''
Nu vreau.
N-apuc sa termin propozitia si laptopul dispare,ajunge pe birou si eu ajung..pe jos.
Nu.
'''Pe mine nu ma poti minti asa usor, ai uitat?"
-Da? Adu-mi aminte.
Nu-mi mai pun de mult timp intrebari ca...ce se intampla?
Se intampla. Suntem nebuni si atat.
Mi-e frica de privirea ta atunci cand vorbesc cu altul. Ma face sa te doresc atat de tare.
As fugi. Dar cand am incercat sa fug,sexul cu tine mi-a amintit ca de fapt as fugi de mine.
Sunt o fiinta ingrozitoare.
Port pantofi cu tocuri cui si tinute office si zambesc oricui numai tie nu.
Am cea mai sexy atitudine din lume si vreau ca tu sa o simti.
Imi place atunci cand ma apuci de mana strans si ma tragi spre tine. Imi place sa te enervez atat de tare.
-Te iubesc atat de mult.
-Te urasc atat de tare.
-Sentimentul este reciproc.
''Crezi ca te-s lasa sa fugi asa usor?''
-Pai nu? Ce ai putea sa faci..totusi sunt o persoana libera.
-Incearca si o sa vezi.. si iar zambetul ala
Sunt o femeie oribila. Cum ai putut vreodata sa-ti doresti o femeie pe care toti o doresc, dupa care barbatii se impiedica pe strada.care nu inceteaza nici un minut sa fie ea si astfel te provoaca aproape sa o urasti dar nu poti. Cum poti sa-ti doresti sa simti asta non stop?
"Poate si eu sunt nebun."
Zilele sunt zile dar noptile.. I scream God forgive me please, cause I want you in your knees.
Imi zic ca nu este un razboi. Nimeni nu ar castiga aici.
Daca am fugi unul de celalalt. Unde s-ar ajunge? M-as trezi pe un zid cu mainile tale pe mine amintindu-mi ca nu ne vom opri niciodata. Pentru ca nu vreau sa se opreasca.
''Poate ne meritam unul pe celalalt.''
Asa totul devine deodata un vis dark si erotic.
Unul ce nu se va opri niciodata pentru ca el se continua din prima clipa cand ne-am atins si-au trecut ani. De fapt blestemul a venit de acolo.
Atunci am vrut sa fug eu prima data, sub zambete false si tu m-ai prins de mana spunandu-mi 'Esti a mea.'' Si m-am enervat.
''Stai.''
-Fa-ma sa stau.
''Relatia voastra este WOW.''
...Ne leaga prea multe. Suntem prea la fel. O sa innebunim. ''Si ce daca?''
Nopti, viteza masinii creste, zambetul tau apare. Camasa ta perfect calcata. Rochia mea rosie de matase. Whiskey si ''stiu ca ti-a placut''. Mi-e frica de zi. Ziua totul pare anost si oamenii morti.
Vreau sa traiesc noptile cu tine. Asa. Mereu.
''Sa ne casatorim.''
-Nu..
-Nu te voi lasa sa te casatoresti cu altul.
-Stiu..
Stiu ca ma doresti cel mai mult atunci cand ma urasti.. atunci stii si tu ca si mine ca nu poti scapa.
Ca totul este o farsa a destinului. Un joc oribil din care nici unul nu poate iesi.
Perechea blestemata. Perechea perfecta. Cei ce se vor unul pe celalalt ..atat de tare.
Si daca am indoieli..pot fugi dar mi-e frica ca m-ai gasi..oriunde/
Ca n-ai avea liniste si nu te-ai opri niciodata ..si ca nici eu n-as avea liniste, oriunde as fi.
Ce-ar fi dacă admiratorii ar putea fi "convocaţi" separat, apoi reuniţi după câte "o mică pregătire" care nu s-a finalizat chiar exact conform planului fiecăruia dintre ei ? ;-)
RăspundețiȘtergereYour cheeky female friends are welcomed to the "party".
http://mangafemdom.tumblr.com/image/49828643346
Am admiratori? :)))
ȘtergerePâi nu reiese, din ce scrii ? :)
Ștergere(possible sequel episode: http://clande567.tumblr.com/image/101020872680)
Ah. Admiratori live..
ȘtergereNu stiu ce sa zic ..cei live sunt ...ciudati.
ȘtergereŞi cei din real life, cum sunt ?
RăspundețiȘtergereCă văd că vrei să-i fierbi la foc mic. :)
Sunt disperati.
Ștergere:)))))))
ȘtergereDacă aş fi fost femeie şi aş fi urmat "linia ta", îl umileam şi fizic măcar pe unu'. Biciuire la nudu' gol, "totală" (necesită 1-2 puncte solide de ancorare "la verticală", inconvenient dacă nu e ceva deja "amenajat") sau CBT whipping (aici, legat de pat şi folosind ceva mai uşor, gen cureluşe de la poşete sau de la sandale).
Ștergere"Mă vrei ? I go kinky, so you must take my punishment first." Şi l-aş "stimula" până mi-aş da seama că-i "fragezit". :)
Chestia e că după, ori îi arăţi uşa, ori... altceva.
ȘtergereSo much repressed anger :)))
ȘtergereNoooo, io sunt calm, nu coleric. :)
ȘtergereAtunci mai ramane varianta..ca eu as fi colerica.. Hmm. I suppose I might be that.
ȘtergereFrançois Villon:)
RăspundețiȘtergereBalada şi povaţa frumoasei coifărese
Deci cugetă, Mânuşereasă,
Ce te-am şcolit când erai jună;
Şi tu, Blanche, Pingelăreasă,
Acum e vremea cea mai bună:
Cu amândouă mâini adună,
De cruţi bărbaţii, ai greşit,
Că vremea babei va s-apună
Ca banul scos din circuit.
Şi tu mândră Cârnăţăreasă
Ce dănţuieşti cu dibăcie,
Tu, Guillemete, Tapiţereasă,
Nu-mi râde sfatul, c-o să vie
Vremea să-nchizi la prăvălie;
Bătrână, când te-ai veştejit,
Doar popi cărunţi o să te ştie,
Ca banul scos din circuit.
Şi tu Jeaneto, Scufăreasă,
Vezi să nu pici în laţ cumva;
Catrino, ce croieşti mătasă,
Bărbaţii nu-i mai alunga:
Cine-i urâtă, să nu stea,
Cu zâmbete tot i-a momit.
Doar hoaşca nimeni nu o vrea,
Ca banul scos din circuit.
Fetelor, pricepeţi odată
De ce m-am plâns şi jeluit:
Că nu-s de nimeni căutată,
Ca banul scos din circuit.
***
Baladă a doamnelor din vremea de-odinioară
Spuneţi-mi, unde, în ce plai-s
Frumoasa Floare din râmlene,
Arcipiada spun, şi Tàis,
Ce-au fost mlădiţe cosângene?
Echo ce auie-n poiene,
De chemi la iaz au pe tăpşan,
Ce-avea frumuseţi nepământene?...
Dar unde-i neaua de mai an?
Dar prea-nţeleapta Eloisa
De dragul cui, în cazne-avane,
Scopit fu Avelar, şi i s-a
Dat lui monahiceşti canoane?
Dar Doamna poruncind cu toane
Vârât în sac, pe Buridan
Să-l svârle Senei în bulboane?...
Dar unde-i neaua de mai an?
Dar Blanca-Doamna, crin în floare,
Ce îngâna cu viers de zână?
Dar Bertha cu piciorul mare,
Alisa, Eremburga? Până
Şi a Ioanei d'Arc ţărână
Mucenicită la Ruan?
Unde-s Fecioară-Atotstăpână?...
Dar unde-i neaua de mai an?
Închinare:
Măria Ta, să nu-ntrebi unde
Au pas, (de-un leat, de ieri) e-n van.
Căci viersul meu îţi va răspunde:
Dar unde-i neaua de mai an?
Tot Villon:
RăspundețiȘtergereBalada trupeşei Margot
Frumoasa de-o slujesc şi curte-i fac
Se cade a-mi zice şui ori minte goală?
Cu ce-are ea, oricui i-ar fi pe plac,
De dragul ei încing şi scut şi pală.
Când muşterii sosesc, înşfac o oală
Şi le-aduc vin, cu mâna liniştită,
Le-aştern şi poame, brânză, apă, pită,
Zic Bene stat de-s darnici la plătit,
Poftiţi, de-ţi fi-n călduri şi cu ispită,
În ăst bordel unde ne-am pripăşit.
Dar seara, câteodată, iese tămbălău,
Margot de-apare-n pat fără para.
Nu pot s-o văd că mi se face rău;
Îi smulg surtucul, brâul, rochia,
Zălog să fie pentru partea mea.
Cu pumnii-n şold, mă suduie că-s drac,
Zbiară, se jură pe Iisus că-i fac
O nedreptate. C-un ciob ascuţit
Îi scriu pe nas o buche şi-o înşfac,
În ăst bordel unde ne-am pripăşit.
Ne împăcăm apoi şi-un pârţ îmi lasă
Mai rău decât gândacul de gunoi.
Râzând, un pumn pe creştet îmi apasă,
Zice Gogo, mă bate pe ţurloi,
Şi-apoi dormim buştean, beţi amândoi.
În zori, îi chiorăie în pântec parcă,
Mă-ncalecă şi poama şi-o încearcă.
Eu gem sub ea, ca scândura turtit
De preacurvie; vlaga vrea să-mi stoarcă,
În ăst bordel unde ne-am pripăşit.
Vânt, ploaie, geruri, pita nu lipseşte,
Iar de-s curvar, curvia molipseşte,
La orice sac un petec se găseşte.
La mâţă rea, rău şoarec s-a prăsit;
Ocara ne urmează şi-n gunoi,
Ne-am râs de cinste, râde ea de noi,
În ăst bordel unde ne-am pripăşit.
.. and more Villon:
RăspundețiȘtergereBaladă prin care Villon cere tuturor iertare
La Cartezieni, ca şi la toţi
Călugării, la Devotate,
La pierde vară cu saboţi,
La slugi, cocote-mpestriţate
În rochii strâmte-ncorsetate,
La fantele sfios de moare,
Cu cizmuliţe moi, roşcate,
La toţi le cer smerit iertare.
La fete care sfârc arată
Să-nhaţe muşterii de soi,
La hoţi ce numai certuri cată,
La saltimbanci cu maimuţoi,
La ghiuji, nebuni şi papiţoi
Ce fluieră de ţi-e mirare,
Cu beşici, prapuri, tărăboi,
La toţi le cer smerit iertare.
Dar nu la câini şi trădători
Ce mi-au dat numai coji uscate
De mestecat, din noapte-n zori;
De frica lor mă doare-n spate.
Le-aş da beş, râgâială poate,
Dar nu pot, că nu-s pe picioare.
Dar toate vrajbele-s uitate;
La toţi le cer smerit iertare.
De cinşpe coaste li s-ar frânge,
Mărunt, dar cu barosul mare,
Ori bici cu plumbi, până la sânge:
La toţi le cer smerit iertare.
***
Balada muierilor pariziene
Vezi două, trei cu ochi cucernici
pe faldul poalelor şezând
în mănăstiri şi în biserici.
Te-apropie şi stai. Curând
vei şti c-aşa ceva nicicând
n-a spus Macrobiu înainte;
ascultă: prinde-un zvon din vânt;
sunt prea frumoase- nvăţăminte.
La fel ăi muntelui Monmartre
că-i foarte vechi, drept talisman
îi dau movila nu prea' naltă
a muntelui Valerien;
şi încă-i las pe-un sfert de an
iertarea Romei. Împăcaţi,
creştinii- or merge cu alean
la schitul fără de bărbaţi.
Iar slujnicari şi slujnicese
de gazde mari, puse pe fapte,
să facă prăjituri alese
şi chef cumplit în miez de noapte;
să bea opt vedre mari, nu şapte,
cât doarme gazda şi găzdarul,
iar eu să le- amintesc în şoapte
şi-n taină, jocul de-a măgarul.
În schimb, fecioarelor de treabă
ce au taţi, mame şi mătuşi,
n-am ce le da. De pe tarabă
totu- a trecut la slugi în guşi.
Vor sta- mbufnate niţeluş,
dar ce n-ar da să le desfete
acea bucată ce- n culcuş
o dau călugării la fete.
Pe Celestini şi pe Satrezi,
deşi li-i traiul greu, de-ascet,
că-s darnici între ei îi vezi,
dar nu prea dau la muieret.
Dovada: Jaquelline, Perrette
şi Izabeau, ce strigă: Doamne!...
Cât de flămânde-s! Poate- un biet
călugăr să le mai condamne?
Iar Rotofeiei de Margot
prea dulce-n chip şi la făptură,
cât două-n trup - Brelar Bigod! -
dar prea supusa creatură,
că o iubesc fără măsură
şi ea pe mine, ca neroada,
de-o prindeţi la vre-o cotitură
citiţi-i, rogu- vă, Balada.
Oh. :)))
RăspundețiȘtergereTare, nu ? Şi încă n-am dat peste alea de-a dreptul deşucheate. :))) Probabil n-au fost 9toate) traduse, am întqlnit unele-n franceza veche, de secol XV.
ȘtergereDar, oricum:
"Bătrână, când te-ai veştejit,
Doar popi cărunţi o să te ştie,
Ca banul scos din circuit."
"Dar prea-nţeleapta Eloisa
De dragul cui, în cazne-avane,
Scopit fu Avelar, şi i s-a
Dat lui monahiceşti canoane?"
"Mă-ncalecă şi poama şi-o încearcă.
Eu gem sub ea, ca scândura turtit
De preacurvie; vlaga vrea să-mi stoarcă,
În ăst bordel unde ne-am pripăşit."
"Vânt, ploaie, geruri, pita nu lipseşte,
Iar de-s curvar, curvia molipseşte,
La orice sac un petec se găseşte.
La mâţă rea, rău şoarec s-a prăsit;"
"Vor sta- mbufnate niţeluş,
dar ce n-ar da să le desfete
acea bucată ce- n culcuş
o dau călugării la fete."
"Dar tinerelul ăsta oare
ȘtergereDe fete crezi că s-ar lăsa?
Nici de l-ai arde la frigare
Ca pe-un călar pe mături, ba!
Prea-s dulci şi au pe vino-'ncoa'.
Dar să le crezi, e nebunie,
Blonde ori brune-s tot aşa.
Ferice-i care nu le ştie!"
Dublă baladă
Iubiţi, de-aceea, cât vă place,
Fiţi veseli şi petrecăreţi,
Că pân' la urmă, orice-aţi face,
Capetele vi le pierdeţi.
Nerozi ajung cei prea iubeţi:
Salmon căzu-n idolatrie,
Samson în tagmă la orbeţi.
Ferice-i care nu le ştie!
Orfeu, care din flauturi
Şi din cimpoi da zvon vrăjit,
De câinele cu patru guri,
Cerber, aproape fu-nghiţit.
Narcis, că prea mult şi-a iubit
Chipul cel plin de gingăşie,
În puţ adânc s-a prăbuşit.
Ferice-i care nu le ştie!
Sardana, cavalerul care
Creta în lupte-a cucerit,
Îşi puse strai de ţesătoare,
Printre muieri, la războit.
David, crai şi profet vestit,
La băi o coapsă durdulie
Văzând, pe Domnul l-a hulit.
Ferice-i care nu le ştie!
Amon căzu în dezonoare,
(Cică plăcinte a mâncat),
Cu Tamar, ce ruşine mare,
Chiar sora lui, urcând în pat.
Irod, (nu-s basme), l-a scurtat
Pe Sânt Ioan de scăfârlie,
Doar pentru danţuri şi cântat.
Ferice-i care nu le ştie!
De mine, bietul, să mai zic:
M-au bătut gol, ca pe-un mişel,
Ca rufa-n râu, n-ascund nimic.
Cine mi-a dat amaru' acel
Decât Catrina de Vaucelles?
Noel, când luam pe scăfârlie,
La praznic fu părtaş şi el.
Ferice-i care nu le ştie!
Dar tinerelul ăsta oare
De fete crezi că s-ar lăsa?
Nici de l-ai arde la frigare
Ca pe-un călar pe mături, ba!
Prea-s dulci şi au pe vino-'ncoa'.
Dar să le crezi, e nebunie,
Blonde ori brune-s tot aşa.
Ferice-i care nu le ştie!
Weird :))
ȘtergereDezmăţ (debauchery). :)
RăspundețiȘtergereCa urmare a faptului că a fost grațiat, François revine la Paris, dar nu este primit, din dispoziția episcopului, pe domeniile episcopale. Marele Coțcar refuză și el să-l primească, temându-se că își va strica relațiile cu poliția. În aceste condiții, poetul se duce la bordel, unde este primit ca oaspete de către Marion, noua matroană. Timp de câteva săptămâni, François Villon vine cu studenții la fereastra Catherinei de Vaucelles și recită pamflete defăimătoare la adresa acesteia. În urma plângerii acesteia, magistratul dispune la 10 septembrie 1456 biciuirea poetului sub geamurile Catherinei. Refuzând oferta lui Le Harlay (Jean Pierre Sentier), comandantul gărzii regale, de a deveni informator al poliției și de a afla planurile calicilor, Villon este dat afară la 24 decembrie 1456, împreună cu Regnier și Colin, din bordelul lui Marion. Cei trei intră în noaptea de 24 februarie 1457 în Colegiul Navarre și fură obiectele de valoare, în ciuda interdicției breslei calicilor. Ca urmare a încălcării legilor nescrise ale breslei, Regnier de Montigny este dat de Flora pe mâinile Bastardului. Regnier este torturat și-și divulgă complicii, apoi este spânzurat. Temându-se de poliție și de calici, François și Colin fug din Paris, luând-o în direcții diferite.
ȘtergereLa indicația magistratului, Bastardul organizează uciderea magistrului Ferrebouc (Alexandru Dobrescu) și găsește martori care să jure că Villon este cel vinovat. Poetul este întemnițat și condamnat la moarte prin spânzurare, fiindu-i comutată pedeapsa în 10 ani de exil. Bastardul este reintegrat în poliție ca sergent. François Villon părăsește Parisul la 8 ianuarie 1463, dar este ajuns din urmă de Bastard care îi taie mâna dreaptă pentru a nu mai putea scrie. Poetul a dispărut de atunci, intrând în legendă.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Fran%C3%A7ois_Villon_-_Poetul_vagabond