vineri, 14 aprilie 2017

Hai sa traim putin


Ce poti sa scrii..atunci cand nu mai ai cuvinte?
Cand senzatiile iti sunt in cap... si nu stii nici tu ce se va mai intampla.
Nici macar nu mi-am dorit asta.. Sau da?

M-am trezit cam beata, cam prea sexy, si dansand. Dansand din toata inima, ca odata demult si placandu-mi faptul ca sunt dorita. M-am trezit intorcandu-ma de unde am plecat, cu o pofta, dorinta nebuna de viata, de orice.

Eram atat ,atat de obosita..
Ultimele luni.. invartisem bani si vazusem oameni distrusi. Multi dorindu-si sa planga. Sa nu existe. Sa nu fi facut . greseala aia. De a pierde tot, pentru o clipa de adrenalina, de a risca, de a se risca.

-Stii cat am la schimbul de tura?
-Nu.. cat?
-Aproape un miliard..Nici nu credeam ca pot sa numar atatia bani.

duminică, 2 aprilie 2017

Fetito,pe tine cine te salveaza?!

Era iarna. Din aceea ce nu-ti permite sa respiri, sa mergi, sa gandesti.
Se blocasera drumurile de la ninsoare si scolile s-au inchis.

Profesorii speriati au decis sa trimita elevii mai devreme acasa. Mare greseala.
Deja ma simteam rau, si sa traversez drumuri pline de zapada , zapada ce-mi ajungea pana la gat, nu ma incanta. Nu vedeam inainte, inapoi, si era si atat de intuneric.

Ca-mi era frica era putin zis. Imi amortise tot corpul de la frig, mi-era sete, n-aveam pic de vlaga, si ma taraiam mai mult decat mergeam.
La nici jumatatea drumului am si cazut. N-am alunecat. Efectiv nu mai aveam vlaga. Voiam sa fiu lasata in zapada acolo si sa mor. Sa mor odata si sa se termine tot.

Nu stiam ce-i aia acasa. Poate fix asta ma durea cel mai mult. Nicaieri nu eram bine.
Nici acolo in zapada. Deci ar fi fost o bucurie pentru mine sa mor. Dar nici vorba. N-a fost sa fie.