luni, 29 mai 2017

Sunt interesata de mine.

''Trebuia sa o iubesti nu sa o visezi''

Mi-amintesc in mintea mea, mereu pierduta in spatiul, cuvintele astea, si-mi zic.. Eliade.. si cat imi placea mereu cum scria.. tocmai pentru ca visul pentru el.. era totul si se imbina magnific cu realitatea.

M-am schimbat?
Am uitat cine/ce sunt?

Nu m-am simtit niciodata mai bine ca acum.

Imi zic dar o si cred.
Uneori, recunosc, visam la iubire. Fara a sti prea multe despre, pentru ca am boala omului logic nu cred pana nu vad,simt,pana nu ma da pe spate si termina psihic.
Credeam sau speram? Imi doream ceva poate ce sa ma scoata din realitate.
Nu ca realitatea ar fi fost grea, dar era plictisitoare.
Si speram astfel la o salvare, oricare ar fi fost sfarsitul ei.

marți, 9 mai 2017

Viata mea? Am facut mereu tot ceea ce nu trebuia.



Cum a inceput totul? Mai stii?


La 19 ani ma urcasem pentru prima data intr-un avion.
Trebuia sa plec intr-o tara a carei limba nu o cunosteam.
Da, trebuia sa-l cunosc si pe un EL.
Visa sa ne casatorim. Sa ma acopere in aur din cap pana in picioare.
Sa traim amandoi in deja cele 2 vile ce le avea desi nu facuse nici 30 de ani.
Scopul lui in viata eram eu. Nu dorise niciodata pe cineva atat de mult.
Pentru el eram cea mai frumoasa femeie ce o cunoscuse vreodata, ceva la care el nici macar n-ar fi visat. Cineva langa care tremura,
Pe care ii era frica si sa o atinga pana si pe mana, pentru ca stia cumva ca nu i se cuvine lui.
In gandul lui, eu eram prea buna pentru el. Greseala lui? Eu eram constienta de acest avantaj.